CANTECELE AFRODITEI

Cântecele Afroditei



Aş vrea să trezesc mereu tânăra şi nepotolita dorinţă.
Încep această lucrare a dragostei cu dragoste prin dragoste,
pentru că dragostea trece dincolo de cuvinte.



Trebuie să laud această fată după care tânjeşte întreg oraşul, al cărei preţ este prea mare pentru a fi admirată, a cărei generozitate poate părea cel mai costisitor capriciu.
Tocmai şi-a petrecut întreaga noapte, în întregime dezvelită, cu mine, în patul meu,
Dându-mi totul până dimineaţa pentru nici un ban.
Nu voi mai plânge de acum încolo. A fost prea generoasă cu atâtea incomparabile extazuri.

Să vrei să ai o femeie frumoasă nu este dragoste. Asta înseamnă că ai ochi şi gust.
Dar să te-ndrăgosteşti de cineva deodată, pierzându-ţi capul, cuprins de flăcări,
Iată dragostea, focul sacru, frumuseţe împărtăşind, şi plăcere în acelaşi timp.




Florareasă, ce vinzi? Eşti încântătoare ca şi florile tale. Trandafirul surâsului tău este atât de proaspăt!

O întrecere: cine este cea mai perfect înzestrată.
Am fost ales să judec eu.
Complet dezbrăcate, umede, unse cu ulei, strălucind în soare treceau prin faţa mea.
Prima avea o gradină de trandafiri între coapsele albe
Iar pielea celeilalte era netedă ca a statuilor şlefuite.
Temându-mă să fiu nedrept
Am refuzat să mă pronunţ.





Străine, dacă vrei s-o vezi dezbrăcată,
mângâie-i picioarele.