Muhteşem Yüzyıl / SECOLUL MAGNIFIC

Suleyman Magnificul este cea mai ambitioasa productie turceasca, o calatorie in orientul secolului al XVI-lea, cand otomanii incepusera sa ameninte crestinatatea si sa devina o superputere a lumii.

Povestile din haremul sultanului Suleyman Magnificul, intrigile politice ale vremii, elemente de cultura si de civilizatie ale perioadei otomane alcatuiesc un tablou viu si foarte bine articulat din punct de vedere scenaristic si regizoral. Istoriile personale, precum cea a sclavei care va deveni sotia lui Suleyman, sau cea a lui Ibrahim, marele vizir al sultanului, sunt proiectate in contextul luptelor pentru putere de la Curte si a celor pentru suprematia geopolitica.

Costumele personajelor sunt recreate dupa moda vremii, fie ca este vorba de rochiile si bijuteriile somptuoase ale femeilor din haremul sultanului sau de vestimentatia elaborata a barbatilor de la Curte.

Distributie :

Halit Ergenc (Sultanul Suleyman Magnificul)
Nebahat Cehre (Hafsa
Mama Sultanului)
Meryem Uzerli (Hurrem)
Okan Yalabik (Ibrahim)
Nur Aysan (Mahidevran
Prima Sotie A Sultanului)
Selma Ercec (Hatice
Sora Sultanului)
Sema Kecik Karabel (Daye)
Filiz Ahmet (Nigar Kalfa)
Selim Bayraktar (Sumbul)
Saadet Isil Aksoy (Victoria)
Merve Oflaz (Ayse)
Nihan Buyukagac (Gulsah)

Genul:
Dramă

În secolul al XVI-lea, puterea turcească ameninţă creştinătatea. În spatele zidurilor haremului, sute de sclave, capturate din întreaga Europă, trăiesc cu speranţa de a fi remarcate într-o zi de sultan. Roxelana, numită Hürrem mai târziu, după convertirea la Islam şi căsătoria cu sultanul Soliman I-ul Magnificul, s-a născut în Polonia. Răpită de tătari a ajuns în haremul sultanului. Împreună cu restul femeilor din harem, în primii ani de şedere acolo, a fost educată şi cultivată mult. La 16 ani, Roxelana mai frumoasă, mai inteligentă şi mai ales mai ambiţioasă decât tovarăşele ei de nenorocire, şi gata de orice seducţie şi orice cruzime pentru putere. De atunci destinul ei este legat de cel al sultanului Soliman. S-a străduit să-i câştige afecţiunea şi a devenit rapid favorita lui. Câştigând titlul de „Hasseki”, i-a dăruit un moştenitor în 1521, pe Mehmed, apoi mai dăruindu-i încă cinci copii şi rupând repede cu tradiţia, i-a devenit în final singura soţie. Sub acoperirea convertirii la Islam a reuşit să se elibereze şi să se emancipeze faţă de sultan. Ea a reuşi să-l facă pe Soliman să accepte ca ea să devină singura lui soţie legitimă.

In 1541, din cauza unui incendiu tot haremul a fost mutat la Topkapî, unde fiind mai aproape de sultan a început era numită „domnia femeilor”. Aşa a reuşit să-l elimine pe marele vizir al lui Soliman, Ibrahim, care o posedase pe Roxelana. Acestuia, Soliman îi promisese în căsătorie pe sora sa Hatice. Oferindui-o pe Roxelana sultanului, Ibrahim gândise că aceasta îi va consolida poziţia, dar s-a înşelat. Într-o noapte a fost ştrangulat de un gardian surdo-mut, dar nu s-a găsit nici o probă care să o încrimineze pe Roxelana.

Soliman a dorit să construiască un nou palat, dar Roxelana s-a temut să nu se vadă închisă într-un nou harem, l-a lămurit să construiască o mare moschee. Marele arhitect Sinan a primit comanda pentru viitoarea moschee Süleymaniye, în 1549.

Succesiunea la tron a otomanilor, era aceea că moştenitor devenea fiul cel mai mare, care apoi trebuia să scape de fraţii ce puteau deveni pretendenţi. Primul născut era Sehzade Mustafa, fiul unei alte soţii. In 1544, Roxelana a folosit influenţa sa asupra lui Soliman pentru a obţine exilul lui Sehzade Mustafa ca şi guvernator al unei provincii, împreună cu mama sa Gülbahar. În 1553, printr-o scrisoare falsă, prinţul moştenitor cerea ajutor şahului Iranului pentru răsturnarea tatălui său de pe tron. Scrisoarea a fost interceptată astfel că Soliman îl ucide pe Mustafa, la 6 noiembrie 1553.

Roxelana era consilierul de încredere al lui Soliman şi pe lângă afacerile politice, ea se ocupa şi de alte acţiuni inspirându-se după modelul fundaţiilor caritabile. Printre primele ei fundaţii se află o moschee, două şcoli coranice, o fântână şi un spital pentru femei, alături de piaţa de sclave din Constantinopol.

La moartea sa, la 18 aprilie 1558, a fost înmormântată într-un mausoleu alăturat celui al lui Soliman,