FOR LOVE

FOR LOVE


R e f u g i u l


De m-ai lăsa, măcar o dat’
să dorm pe ale tale valuri,
din orizont ce-au fermecat,
cu spume ce se sparg la maluri...
nu voi putea decât visarea
la calde, fragede amoruri,
când singură găsit-am calea
iubirii fără de favoruri.

Dac-aş zbura spre asfinţit
pe ale tale aripi dulci,
să fug de cei ce m-au minţit,
şi, înainte să te culci,
Tu, Mare, care-adăposteşti
îndrăgostiţi ascunşi de realitate,
un loc ferit, nu îmi găseşti
să uit, şi eu, de toţi, de toate?

Dragoste de decembrie

Stăm amândoi acum în ninsoare
Şi luna ne priveşte insistent.
Să te admir neîncetat e o încântare
Şi ninge, ninge abundent...


Acum suntem doi oameni de zăpadă,
Iar eu te-am încuiat la mine-n gând.
Am construit din nea o baricadă,
Să nu mai poţi pleca nicicând...


Deşi acum miroase-a ger,
Noi ne jucăm cu neaua moale
Când, fără nori, fără de fulger,
Cerul trimite şoapte boreale...


Şi ninge disperat deasupra noastră,
Te strâng la piept, dar te îndepărtezi.
Privesc scurt spre bolta cea albastră,
Apoi te rog să nu m-abandonezi...


Tu nu m-asculţi, şi te îndepărtezi uşor,
Şi ninge-acum cu cioburi peste mine.
Speranţa şi încrederea într-o clipită mor,
Căci am pierdut ce-mi aparţine...


Dar nu durează mult şi te întorci la mine,
De-această dată pentru totdeauna.
Ne transformăm în umbre peregrine,
În prizonieri ai nopţii, ca şi luna.


Pornim apoi cu fulgii în zborul lin,
Şi simt cum mintea-i inundată de un val de bucurie,
Ne indreptăm spre cerul ce-i acum senin,
E dragoste de decembrie...
*zbor de fluture*

Charles Baudelaire - Metamorfozele iubirii


Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!

Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii
Doar un burduf cu pantec umflat de murdarii!
O clipa-am inchis ochii cuprins de-o spaima mare,
Si cand i-am deschis iarasi spre zarile solare,
In locul unde monstrul, cu-o clipa mai-nainte,
Statea-mbibat de sange, puternic si scarbos,
Vazui acum un maldar de mucede-oseminte
Scotand din ele-un sunet scrasnit si fioros,
Un scartait de tabla strident, ca o morisca
Pe care vantul, iarna, in nopti pustii o misca.

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.

A căzut cerul din ochii tăi

Grigore Vieru

A căzut cerul din ochii tăi
Şi s-a fărîmiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vîntul cel răcoros
Fără harnicele tale mîini.
Căutîndu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni.
Ca un pom doborît
Însuşi graiul
Parcă se aude căzînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!
A căzut cerul din ochii tăi
Şi s-a fărîmiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vîntul cel răcoros
Fără harnicele tale mîini.
Căutîndu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni.
Ca un pom doborît
Însuşi graiul
Parcă se aude căzînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!

Izvor de apa vie

George Cosbuc

A fost demult odată, spun oameni, un izvor
Cu ape dulci, cu murmur etern şopotitor;
Şi spun că toţi vitejii cercau acele ape,
Căci cine bea din ele oricând putea să scape
Din orice rău: bătrânii pe loc întinereau,
Bolnavii totdeauna se însănătoşeau,
Durerea trecea-n visuri, plânsoarea-n bucurie
Şi moartea trecea-n viaţă, căci apa era vie.
Mai spun că sta bălaur acolo şi păzea
Mereu acele ape, şi nimeni nu-l putea
Cu braţul său învinge, cu arma omenească
Era preste putinţă vrun om să-l biruiască,
Ci numai cu mătanii şi sfinte rugăciuni
Şi numai cu-ajutorul şi sfatul sfintei Luni…
Azi nu mai ştie nimeni de-acel izvor; se pare
Că-i sec detot: şi totuşi, în piept tot omul are
Acel izvor, de cumva voieşte a-l avea:
E lacrima! Căci poartă un cer întreg în ea,
Şi-n ea stau toate-acele puteri mari ale firii:
Izvoarele credinţei, nădejdii şi-al iubirii..

Iubeste-mi mainile si ochii

Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti cere
In dragostea,
In indoiala
In deznadejdea unei clipe…
Iubeste-mi mainile si ochii.
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot…

Trăieşte-ţi clipa!

Căci clipa-i viaţa ta!"

Omar Khayam


Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin!
Amurgul m-atinge cu aripa…
Bea vin! în el găsi-vei
Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieşte-ţi clipa dată!
Căci clipa-i viaţa ta!
Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi douâ zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.
Nu depăşi prezentul cu gândul!
Ştii tu oare
Măcar dacâ-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

Ruga

De poti sa fii

"De poţi să fii precum un "cerşetor",
Doar c-un bănuţ să mai trăieşti o zi,
Şi totuşi să gândeşti că-n viitor
Comori in ceruri vei agonisi...

De poţi sta în genunchi fără ruşine,
Cu mâinile întinse, să primeşti
De la străinul cel de lângă tine,
Bogat in har, şi-apoi să înmulţeşti.

De poţi să ţii în mintea ta icoana
De-a pururi Născătoarei de Lumină
Şi mulţumi, frângându-te, de hrana
Jertfirii unui Fiu fără de vină.

De poţi să-mparţi, la rându-ţi, cu oricare
A flămânzit pe treptele făpturii,
Şi chiar răbda în blândă ascultare
Pe cel ce-mparte din prisosul urii.

De poţi vedea prin găurile hainei
Cum trupul tău se face tot mai mic,
Înfrigurat în măreţia Tainei
De-a exista şi de a fi nimic.

De poţi simţi Fiinţa Suferinţei
Pe crucea ce te-apleacă la pământ,
Înaintând pe calea pocăinţei,
Vestind că numai Domnu-n tine-i sfânt.

Atunci primeşti... şi-acela este Darul,
Ce-i pregătit de veacuri tuturor:
Chiar Duhul Sfânt te va-ncălzi cu Harul;
C-ai fost, de Har, smeritul “cerşetor"

Un cersetor de timp

Un cersetor de timp, probabil cam nebun
Statea la colt de strada cu o speranta intinsa
Privind nepasator daca sunt rau sau bun
Vrea doar sa-i dau o clipa din clipa mea extinsa

Ia-s arunca probabil, fiind indiferent
Monezi de mult purtate in buzunare goale
Punandui-le-n mana, cumva cu glas prudent
As vrea sa-i spun de tine si visurile tale.

Cum clipele se scurg din mana mea batrana
In mana lui ce parca este prea grea de timp
As vrea doar amintirea ce-mi place sa ramana
Sa-i dau tot ce ma doare fara nimc in schimb

Un cersetor de timp si las in urma mea
Nici nu mai stiu de-s vise si nici nu imi mai pasa
Trec mai departe iar cu amintirea ta
Si timpul cel pierdut si ma intorc acasa.

DESCULTI PRIN IUBIRE

Alearga iubirea spre noi
Cu brate de flori s-o primim,
S-asternem racoarea din ploi
Pe viata ce-atat o iubim.

Pe buzele noastre de foc
Sa arda iubirea mereu,
Si flori de cires si de soc
S-apese pamantul cel greu.

Cuvintele nu mai au loc
E-atata iubire acum,
Si toate s-au stins intr-un joc
Potrivnic,amar si nebun.

Desculti prin ploaia de flori
Petale de crin ne vorbesc,
Si toate se-aduna in zori
Sa cante in zbor pamantesc.

Iubirea valseaza si ea
C-o floare de colt prinsa-n par,
Iar rochia cea alba de nea
E toata din floare de mar.

Da-mi mana,iubite,usor
Si hai sa fugim prin paduri,
Sa mergem desculti printre flori
Pe-un tarm plin de fragi si de muri.

In ochi avem mare de flori
Ce cad pe pamant cu alai,
Iar noi alergam pana-n zori
Desculti cu iubirea in mai.

Toamna tarzie
Ica Matei

Se-așterne-n suflet argintul multor brume
Răvășind trăiri presate în albume,
Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbet-
El s-ascundă urma unui ultim plânset...

A fost iubirea noastră poate un blestem...
Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem,
In vise lungi și-n doruri nerostite
Și în cuvinte de tine-ndrăgostite.

Chin a fost, când mult prea dulce, când amar
Tu poate, nici măcar nu ai avut habar...
Lăcrimau în ceață copaci de frunze goi
Când risipeam tăcerea clipei peste noi.

Târzie toamnă-i azi prin gând, iubitul meu
Ploi se duc pe vânturi și mi-e tot mai greu
Să primesc căldura palmei strânsă în căuș
Să îmi aflu locul unde să-mi aștern culcuș...

R E P L I C I...

Te-aş fi iubit, de n-ai fi fost departe...
Şi-aş vrea să am puterea să te-alin,
Dar vezi tu, viaţa asta, ne desparte…
Şi-n fiecare zace câte-un chin.

Ţi-aş fi şoptit în taină dulci cuvinte,
Să te înveselesc puţin pe înserat,
Dar reci, în mine, plâng morminte..
Iar tu eşti mult prea tare-ngândurat.

Te întâlnesc pe-o pagină pustie
Şi îmi eşti drag şi te citesc ades.
Te-ascunzi în vers şi naşti o melodie,
Eu….scriu cuvinte fără înţeles…

Si dacă versu-n lumea asta-i o ratare,
Atunci, cu drag, în faţa lumii mă înclin.
Şi am să rog să sufle-n lumânare,
Pe cel ce-n viaţă n-a greşit… puţin.

Nu mai vreau singuratate
Vreau sa am pe cineva aproape

Oare cand voi zambi si eu?
Oare te voi avea in sufletul meu?
Ma rog la Dumnezeu in fiecare noapte
Da`mi Doamne pe cineva sa`mi fie aproape..

Nu mai vreau singuratate
Vreau sa am pe cineva aproape

Oare cand voi zambi si eu?
Oare te voi avea in sufletul meu?
Ma rog la Dumnezeu in fiecare noapte
Da`mi Doamne pe cineva sa`mi fie aproape..

Nu mai vreau singuratate
Vreau sa am pe cïneva aproape