FOR LOVE

Bilet pentru ultima staţie

În trenul fericiri-am luat bilet
Dar era plin şi loc n-am mai găsit.
Spre cel al nemuririi, în secret,
M-am furişat, dar nu am fost primit.

Cum nici acolo n-am avut noroc
Mă uit la bani... ce poţi să faci cu ei ?
La ce sunt buni, când nici măcar un loc
Nu poţi găsi acolo unde vrei ?

Murdari, fără valoare şi meschini
Te fac să crezi că gloria e-a ta
Dar crede-mă, cu ei cumperi doar spini
Iar dincolo, chiar n-ai ce cumpăra!

Biletul fericirii l-am păstrat
Dar trenu-n gara mea n-a mai oprit...
Nici nu mai ştiu, de ce l-am aşteptat ,
Când niciodată-n el n-am fost primit ?

Ce e iubirea ?


- Ce e iubirea? va sti sa-mi spuna un om pe care-l intalnesc?
Poate c-o sa ma i-a in gluma, dar vreau sa stiu, nu sa glumesc..

- Ce e iubirea? va sti sa-mi spuna daca intreb poate o stea?
Nu cred c-o sa ma i-a in seama, si sa-mi raspunda n-o sa vrea..

- Ce e iubirea? stie pamantul pe care calcam zi de zi?
O sa-l intreb, dar mi se pare ca sa imi spuna nu va sti..

- Ce e iubirea? o sa intreb o ce plange,
Si poate-atunci o sa-nteleg iubirea ce ascunde..

- Ce e iubirea? o sa intreb un suflet fericit,
Si-atunci poate o sa-nteleg iubirea, in sfarsit..

Daca te-ntrebi „Ce e iubirea?” si chiar nu sti de unde vine,
Eu cred ca de la Dumnezeu si ca ea este o minune





In fanul de curand cosit,
Gandind la tine-am adormit;
Si de miresme-mbalsamat,
Un vis ferice am visat.

Mi se parea ca-n flori de fan
Stateam culcat pe al tau san
Si imi spuneai ca ma iubesti,
Ca pentru mine doar traiesti..

Ce fericit as fi murit
In fanul de curand cosit!
Din somnul bland si fermecat
Sa nu ma mai fi desteptat...

Si-am sarit un pitpalac
Prin floricelele de mac:
Vezi tu, Ioana, pacostea
Cum mai ne strica dragostea!

Cand am nevoie de soare….

Deschid ferestrele ce dau spre cer

Pentru ca razele calde sa-mi mangaie obrajii si sa-mi incalzesca sufletul

Cand am nevoie de aer,

Ma asez pe campul verde cu maci rosii

Si ma topesc in imensitatea cerului, asemuindu-ma cu el

Luandu-ma de mana cu vantul

Si zburdand printre nori…

Cand am nevoie de parfumul florilor

E atat de simplu

Primavara de-ar fi

Si iarna de-ar fi

Cand am nevoie de cristalinul apei

Din diamantele de roua,

Ca sa-mi trezeasca simturile,

Si sa-mi spal sufletul,

Alerg desculta dimineata,cu mult inainte de rasarit

Prin iarba verde, racoroasa

Pentru ca sa fiu pura

Fara de ganduri pagane sau tristetile zilei de ieri

Privind maretia rasaritului

In asteptarea unui nou inceput, odata cu ivirea zorilor.

Unui nou drum, unor noi sperante

Cand am nevoie de dragoste,

Ma urc pe cel mai inalt pisc de munte…..

Cobor in vaile unduioase…..

Zbor deasupra padurilor, deasupra apelor, deasupra desertului….

…….si voi continua sa strig !

Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale


Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale;
Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de vânt...
Si în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare,
Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Si numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în asta nefericita stare.

Obrazul tau mi-i soare; gândirile-s sageata;
Dorinta - foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.

Iar îngerescul cântec si dulcile-ti cuvinte
Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fara mila ce viata mi-o alunga.

Atât de dulce ești,nebuno,
Că le ești dragă tuturor,
Cunosc femei ce după ochii
Și după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copile
Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.
Tu ai iubirea tuturora
Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire
Tu răspândești oriunde-i sta
Ești fericirea tuturora
Și eu sunt fericirea ta.

De râzi,se desprimăvărează,
Învie totul unde-i sta,
Căci tu ești viața tuturora
Și numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameni
Și stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubești tu numai
Și numai eu doresc să mor.

Zâmbeşte-mi

Aş vrea
într-o zi mohorâtă
să-mi zâmbeşti
şi să te gândeşti
că în acea clipă
ochii mei îţi pictează chipul
cu acuarela irişilor.
Aş vrea să răsufli o şoaptă
care să-mi azvârle
pictura din ochi
în subteranele sufletului.
Apoi, să te păstrez acolo
pentru ziua în care
va fi senin afară
iar chipul tău
se va ofili
de zâmbete,
de viaţă.

Ridica-te femeie


Să nu te-apleci chiar de te doare,
Si toţi din soartă au vrut sa-ţi ieie,
De te-au zdrobit din întâmplare
Nu plânge,Ridică-te de jos Femeie!

Tu rauri ai facut din lacrimile tale
Si ai vegheat ca Domnul fiilor sa deie.
Doar fericire si flori in a lor cale
De te-a durut, Ridica-te Femeie!

Ai vrea să numeri trandafirii înroşiţi
Iar din petale să faci cărare către stele,
Atât cât anii nu-ţi sunt încă irosiţi,
De vrei ca să fii sus, Ridică-te Femeie!

Vei aduna acum, scânteia unui foc nestins
Adio vemuri, prezentu-n loc să steie,
Iar ce-i frumos să fie-n veci de necuprins.
Să nu fii tristă, Ridică-te, că poti, Femeie!

Avem cu toţii un trecut, adesea, e frumos
Sau,poate credem în minuni sau, o ideie,
Dar ştim că plouă doar de sus în jos,
Tu să priveşti mereu în sus, Ridică-te Femeie!

A mai rămas postum doar un cuvant:
Trăieşte, şi-adună un buchet de orhideie,
Să-l pui lângă icoană să fie legământ,
Să nu-ţi mai laşi ochii în jos, Ridică-ţi-i Femeie!

Să-ţi cuibăreşti curaju-n suflet, ca să steie,
Şi nu te apleca în veci. Ridica-te acum, Femeie!...

Când amintirile...

Când amintirile-n trecut
Încearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduiosarii mele.

Si peste arbori rasfirati
Rasare blânda luna,
Ce ne gasea îmbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi îsi jurau
Credinta pe toti vecii,
Când pe carari se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte sa se stânga,
Când valurile de izvor
N-au încetat sa plânga,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-si,
Când ochii tai, tot înca mari,
Se uita dulci si galesi?

De ce-ai fi trista?


Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

Inimi si Trandafiri

Hajnal Bota


Daca se-ntinde o mana
sa iti ofere-un trandafir,
cu ochi zambind a multumire
vei admira petala,
frumusetea florii de catifea.
Si chiar daca spinii te-nteapa,
chiar daca picuri de sange
vor colora durerea,
nu,trandafirul e mult prea frumos
sa-l poti refuza.

Dar daca omul iti ofera ,
asa cum e ea:
cu flori si spini,
calde petale si
tepi ascutiti,
de ce-i privesti doar ghimpii
si nu vrei sa-i vezi frumusetea*?
De ce-o refuzi?

M-ai învăţat, te-am învăţat…

M-ai învăţat să-mi ţin în frâu durerea,

M-ai învăţat să-mi spun cinstit părerea,
M-ai învăţat tot tu ce e iubirea,
M-ai învăţat cu un sărut ce-i fericirea.
Te-am învăţat cum este să n-ai teamă,
Te-am învăţat să nu iei relele în seamă,
Te-am învăţat tot eu ce e fiorul,
Te-am învăţat cum să îţi alini
dorul.

Am învăţat şi numai împreună,
Să fim doar o fiinţă ţinându-ne de mână,
Am învăţat doar unul de la altul,
Cum să-nfruntăm trecutul şi înaltul.


M-ai învăţat c-o strângere de mână,
Alungă în neant orice furtună,
M-ai învăţat că orice zâmbet oferit,
Redă speranţa în suflet rătăcit.
Te-am învăţat să cânţi când îţi e greu,
Te-am învăţat să râzi cu sufletul mereu,
Te-am învăţat să uiţi mâhnirea din trecut,
Te-am învăţat s-alini gândul tăcut.

M-ai învăţat să am încredere în noi,
Te-am învăţat să mă iubeşti prin ploi,
Am învăţat să fim uniţi când răul ne atinge,
Am învăţat doar împreună că dragostea învinge.
Te-am învăţat să râzi când altul te loveşte,
M-ai învăţat să fiu precum bobocul ce-nfloreşte,
Am învăţat să fim copii când viaţa ne permite,
Am învăţat doar împreună secretul vieţii împlinite.


M-ai învăţat să conturez în versuri gânduri albe,
Te-am învăţat că gelozia sufletul ţi-l arde,
Am învăţat să fim nebuni în lumea asta bună,
Am învăţat că noi suntem reali doar împreună.
Am învăţat să bem şi miere, şi venin,
Am învăţat s-avem în suflet doar senin,
Şi eu, şi tu, din toate am învăţat,
Să nu uităm nicicând de unde am plecat.

Am învăţat tot ce mi-ai dăruit,
Ai învăţat tot ce ţi-am oferit,
Iar dacă toate acestea fost-au învăţate,
Iubirea noastră sigur va merge mai departe.


autoare: Geanina Lisandru

imi place tare mult rubrica asta .

ISIS a scris:

De ce-ai fi trista?


Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

minunata

valentina a scris:

ISIS a scris:

minunata

Te vreau în vis


Te-am întrebat de ce adie vântul,
De ce-nflorește liliacul prin grădini,
De ce se-mbracă-n verde-ntreg pământul,
Și ochii tăi în primăvară-s mai senini.

În zori privesc cum soarele-ți zâmbește
Și prin fereastră ceru-i mai albastru,
Se simte peste tot cum iarna se topește,
Pierind în strălucirea puternicului astru.

Te vreau în vis, te vreau în primăvară
Și dor îmi e cu fiecare floare pe pământ,
Te-am întrebat știind c-o să mă doară,
Dacă nu știi cât te iubesc și cine sunt.

Minune-mi ești și te sădesc sub pleoape,
Să fie veșnic primăvară pentru noi,
Printre miresme tu să-mi fii aproape,
Și să-nflorească liliacul pentru amândoi.